ELEUSÍN, -Ă I. adj. din Eleusis (Grecia antică). II. s.f. pl. serbări în cinstea zeiței Demeter. (< lat. eleusinus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ELEUSÍNE s.f.pl. (Ant.) Serbări în cinstea zeiței Ceres, care aveau loc în orașul Eleusis. [Pron. -le-u-. / cf. lat. eleusinia, gr. Eleusis – oraș din Grecia antică].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
eleusíne s. f. pl. (sil. -le-u-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Eleusin = Eleusis (1).
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman | Permalink