Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: elev (substantiv) , eleva (verb tranzitiv) , elevă   
ELEVÁ vb. I. tr. A ridica. [< fr. élever].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELEVÁ vb. tr. a ridica. (< fr. élever)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
elevá vb., ind. prez. 1 sg. elevéz, 3 sg. și pl. eleveáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ELÉV, -Ă, elevi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva; școlar. 2. Persoană care urmează în concepții și în acțiuni pe maestrul său; discipol, învățăcel, urmaș, adept. – Din fr. élève.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELÉV elevă (elevi, eleve) m. și f. 1) Persoană care învață într-o școală; școlar. 2) Adept și continuator al unei persoane într-un anumit domeniu de activitate; discipol; ucenic. /<fr. éleve
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ELÉV, -Ă s.m. și f. 1. Cel care învață într-o școală, care urmează o formă de învățământ mediu sau elementar. 2. Discipol, adept, urmaș, învățăcel al unui maestru, al unei școli literare, al unei doctrine etc. [< fr. élève, cf. élever – a educa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELÉV, -Ă s. m. f. 1. cel care învață într-o școală, care urmează o formă de învățământ mediu sau elementar. 2. discipol, adept, urmaș, învățăcel al unui maestru, al unei școli literare, doctrine etc. (< fr. élève)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ELÉV s. 1. școlar, (înv.) scolastic, ucenic. (Profesorul și ~ii săi.) 2. v. discipol.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ELÉVĂ s. școlăriță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
elév s. m., pl. elévi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
elévă s. f., g.-d. art. elévei; pl. eléve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)