Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ELIMINÁ, elímin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu); spec. a da pe un elev afară din școală. ♦ A îndepărta din plămâni aerul (în procesul respirației); a expira (1). – Din fr. éliminer, lat. eliminare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELIMINÁ vb. I. tr. A scoate, a îndepărta, a înlătura; (spec.) a da afară din școală. [P.i. elímin, 3,6 -nă. / < fr. éliminer, it., lat. eliminare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELIMINÁ vb. tr. a scoate, a îndepărta, a înlătura; (spec.) a da afară din școală. (< fr. éliminer, lat. eliminare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ELIMINÁ vb. 1. v. anula. 2. v. scoate. 3. v. curăța. 4. a scoate. (A ~ un element dintr-o serie.) 5. v. suprima. 6. a evacua. (A ~ f****e, gaze.) 7. v. exclude. 8. v. înlătura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
eliminá vb., ind. prez. 1 sg. elímin, 3 sg. și pl. elímină
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ELIMINÁ elímin tranz. 1) (substanțe, materii, alternative etc.) A îndepărta printr-o selecție. 2) A da afară; a nu admite; a exclude. ~ un elev din școală. 3) A face să nu mai existe; a suprima; a lichida. ~ dificultățile. ~ o necunoscută. /<fr. éliminer, lat. eliminare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A elimina ≠ a primi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink