ELÚVIU, eluvii, s. n. Produse ale alterării exogene a rocilor, acumulate pe loc și caracterizate prin lipsa stratificației și prin nesortarea materialului. – Din fr. éluvium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELÚVIU s.n. Totalitatea rămășițelor din dezagregarea rocilor. [Pron. -viu. / < fr. éluvium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELÚVIU s. n. material detritic din dezagregarea rocilor. (< fr. éluvium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
elúviu s. n. [-viu pron. -viu], art. elúviul; pl. elúvii, art. elúviile (sil. -vi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ELÚVIU ~i n. Masă minerală constând din rămășițe provenite din dezagregarea rocilor, caracterizată prin lipsa stratificației și prin nesortarea componenților. /<fr. éluvium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink