Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: emancipa (verb tranzitiv) , emancipare (substantiv feminin)   
EMANCIPÁRE, emancipări, s. f. Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei, emancipație. – V. emancipa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMANCIPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei; emancipație. [< emancipa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMANCIPÁRE s. v. dezrobire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
emancipáre s. f., g.-d. art. emancipării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A-și lua unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui, a avea purtări libertine. 2. Tranz. (În trecut) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A EMANCIPÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A face să se emancipeze. 2) A scoate de sub tutelă, având dreptul de a dispune de bunurile sale înainte de majorat. /<fr. émanciper, lat. emancipare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE EMANCIPÁ ~éz intranz. 1) A deveni independent, eliberându-se de convențiile morale și sociale. 2) (despre minori) A se comporta prea liber pentru vârsta pe care o are; a avea purtări libertine. /<fr. émanciper, lat. emancipare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EMANCIPÁ vb. I. 1. tr. (Jur.) A da unui minor dreptul de a-și administra și de a dispune de averea sa. ♦ (Ant.) A elibera un fiu din puterea părintelui sau un sclav de stăpânul său. 2. (Fig.) A da libertatea, a elibera de sub o dominație, de sub puterea cuiva. 3. refl. A-și câștiga, a-și dobândi libertatea, independența. ♦ A-și lua libertatea de a face anumite lucruri nepotrivite cu vârsta sa, a avea purtări libertine. [P.i. 3,6 -pează. / < fr. émanciper, it., lat. emancipare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMANCIPÁ vb. 1. tr. a scoate de sub tutelă, de sub o dominație. II. tr., refl. a-și câștiga, a face să-și câștige independența; a (se) elibera de sub o dominație. III. refl. a se elibera de constrângeri; (fam.; despre copii și adolescenți) a-și permite libertăți nepotrivite cu vârsta sa. (< fr. émanciper, lat. emancipare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EMANCIPÁ vb. v. dezrobi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
emancipá vb., ind. prez. 1 sg. emancipéz, 3 sg. și pl. emancipeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)