EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (În trecut) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMBATICÁR s. (înv., în Mold.) bezmănar. (~ era titularul unui embatic.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
embaticár s. m., pl. embaticári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink