EMBRIÓN, embrioni, s. m. 1. Nume dat oricărui organism din momentul fecundării ovulului până în momentul când toate organele sunt deplin formate și organismul este capabil de viață independentă. ♦ Germen al unei plante, existent în sămânța din care planta va lua naștere prin germinație. 2. Fig. Început al unui lucru, al unei acțiuni etc.; prima fază a dezvoltării unui proces. [Pr.: -bri-on] – Din fr. embryon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMBRIÓN s.m. 1. (Biol.) Prima stare a unei ființe vii de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. ♦ Germen al unei plante existent în sămânța din care va lua naștere prin germinație. 2. (Fig.) Început, germen de la care pornește un lucru, o acțiune. [Pl. -ni, (s.n.) -oane. / cf. fr., gr. embryon].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMBRIÓN s. m. 1. primul stadiu de dezvoltare a unui organism, de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. ◊ germen al unei plante existente în sămânța din care aceasta va lua naștere prin germinație. 2. (fig.) început, germen de la care pornește un lucru, o acțiune. (< fr., gr. embryon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EMBRIÓN s. 1. (BOT.) germen, (pop.) plod. (Din ~ se formează plantula.) *2. (fig.) germen, sâmbure. (~ al unui fenomen.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
embrión s. m. (sil. -bri-on), pl. embrióni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EMBRIÓN ~i m. 1) Fază inițială de dezvoltare a unui organism animal sau uman de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. 2) Germen al unei plante aflate în sămânță. 3) fig. Începutul unui lucru, al unei acțiuni; prima fază a dezvoltării unui proces. [Sil. em-bri-on] /<fr. embryon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink