Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: emenda (verb tranzitiv) , emendare (substantiv feminin)   
EMENDÁRE s.f. Acțiunea de a emenda și rezultatul ei; îmbunătățire, îndreptare, corectare; emendație. [< emenda].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
emendáre s. f., pl. emendări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A EMENDÁ ~éz tranz. A supune corecturii; a corecta; a îndrepta. /<fr. émender, lat. emendare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EMENDÁ vb. I. tr. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda (1). [< lat., it. emendare, fr. émender].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMENDÁ vb. tr. a corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text). (< fr. émender, lat. emendare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
emendá vb., ind. prez. 1 sg. emendéz, 3 sg. și pl. emendeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)