EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adj. 1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMERÍT, -Ă adj. 1. Care cunoaște foarte bine o anumită știință sau disciplină. 2. Care are multe merite într-o activitate. ◊ Artist (maestru, profesor etc.) emerit = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, în știință, în învățământ etc. [< fr. émérite, it. emerito, lat. emeritus – care a meritat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMERÍT, -Ă adj. 1. care cunoaște foarte bine o anumită știință sau disciplină; competent. 2. care are multe merite într-o activitate; eminent. ♦ artist (maestru, profesor, medic etc.) ~ = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, știință, învățământ etc. (< fr. émérite, lat. emeritus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
emerít adj. m., pl. emeríți; f. sg. emerítă, pl. emeríte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EMERÍT ~tă (~ți, ~te) Care posedă cunoștințe profunde și experiență bogată într-un anumit domeniu. /<fr. émérite, lat. emeritus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink