Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: emigra (verb) , emigrare (substantiv feminin)   
EMIGRÁRE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere, emigrație. – V. emigra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMIGRÁRE s.f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei. [< emigra].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMIGRÁRE s. emigrație, expatriere, pribegie, (înv. și livr.) desțărare, (înv.) înstrăinare. (~ unui militant politic.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
emigráre s. f. → migrare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A pleca din patrie și a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A EMIGRÁ ~éz intranz. A părăsi patria pentru a se stabili în altă țară; a se expatria. [Sil. e-mi-gra] /<fr. émigrer, lat. emigrare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EMIGRÁ vb. I. intr. A-și părăsi locul de baștină, țara, pentru a se stabili în altă țară. [< fr. émigrer, it., lat. emigrare < lat. ex – afară, migrare – a se duce].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMIGRÁ vb. intr. a părăsi propria țară pentru a se stabili definitiv într-o țară străină; a se expatria. (< fr. émigrer, lat. emigrare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EMIGRÁ vb. a se expatria, a pribegi, (înv. și livr.) a se desțăra, (înv.) a se înstrăina. (A fost nevoit să ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A emigra ≠ a se repatria
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
emigrá (a pleca din patrie și a se stabili în altă țară) vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. emigréz, 3 sg. și pl. emigreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)