Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
EMINÉNȚĂ, eminențe, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. ◊ Eminență cenușie = persoană influentă care, din umbră, manevrează un personaj oficial, un partid etc. – Din fr. éminence, lat. eminentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMINÉNȚĂ s.f. 1. Titlu care se dă cardinalilor catolici. 2. (Franțuzism) Proeminență, ieșitură. [Cf. fr. éminence, it. eminenza, lat. eminentia – înălțime].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMINÉNȚĂ s. f. 1. titlu care se dă cardinalilor. ♦ ~ cenușie = consilier intim, persoană influentă care manevrează din umbră un personaj oficial, un partid. 2. proeminență, ieșitură. (< fr. éminence, lat. eminentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
eminénță s. f., g.-d. art. eminénței; pl. eminénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Eminénță (termen de adresare) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EMINÉNȚĂ ~e f. 1) Supremație intelectuală; spirit dominant. 2) Formulă de adresare către cardinali și (în trecut) către episcopii catolici. /<fr. éminence, lat. eminentia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
Eminénțele Voástre loc pr.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
Eminénța sa (voastră) s. f. art. + adj., g.-d. Eminénței sále (voástre)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)