EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisiune; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMISÍV, -Ă adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător. [< fr. émissif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMISÍV, -Ă adj. emițător. (< fr. émissif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EMISÍV adj. v. emițător, transmițător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
emisív adj. m., pl. emisívi; f. sg. emisívă, pl. emisíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink