EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisiune. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emițător radio = radioemițător. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. Care emite; emitent. // s.n. Dispozitiv sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. [< emite + -(ă)tor, după fr. émetteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMIȚĂTÓR, -OÁRE I. adj. care emite; emitent, emisiv. ♦ post ~ = post de radioemisiune. II. s. n. dispozitiv, instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsuri de curent. (după fr. émetteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EMIȚĂTÓR s., adj. 1. s. emițător radio = radioemițător. 2. adj. transmițător, (rar) emisiv. (Stație õare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Emițător ≠ receptor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
emițătór adj. m., pl. emițătóri; f. sg. și pl. emițătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
emițătór s. n., pl. emițătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EMIȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care emite unde sonore sau electromagnetice. ~ de radio. /a emite + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink