Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: emoționa (verb tranzitiv) , emoționare (substantiv feminin)   
EMOȚIONÁRE, emoționări, s. f. Acțiunea de a (se) emoționa și rezultatul ei; tulburare. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMOȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a (se) emoționa și (rar) rezultatul ei;; tulburare. [< emoționa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMOȚIONÁRE s. 1. impresionare, înduioșare, mișcare. (~ cuiva la cele auzite.) 2. v. sensi-bilizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
emoționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. emoționării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A EMOȚIONÁ ~éz tranz. A face să se emoționeze. /<fr. émotionner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE EMOȚIONÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de o emoție. 2) A ajunge în stare emotivă. /<fr. émotionner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EMOȚIONÁ vb. I. tr. A provoca, a produce o emoție. ♦ refl. A fi cuprins de emoție. [Pron. -ți-o-. / < fr. émotionner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMOȚIONÁ vb. I. tr. a provoca o emoție. II. refl. a fi cuprins de emoție. (< fr. émotionner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EMOȚIONÁ vb. 1. a impresiona, a înduioșa, a mișca, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ cele auzite.) 2. v. sensibiliza.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
emoționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. emoționéz, 3 sg. și pl. emoționeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)