Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: emonda (verb tranzitiv) , emondare (substantiv feminin)   
EMONDÁRE, emondări, s. f. Emondaj. – Cf. fr. émonder.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMONDÁRE s.f. Acțiunea de a emonda și rezultatul ei; emondaj, emondație. [< emonda].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
emondáre s. f., g.-d. art. emondării; pl. emondări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A EMONDÁ ~éz tranz. (arbori) A curăța de ramuri pentru a stimula creșterea în înălțime. /<fr. émonder
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EMONDÁ vb. I. tr. A curăța arborii de crăci. [< fr. émonder, cf. lat. emundare – a curăța].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMONDÁ, emondéz, vb. I. Tranz. A curăța arborii de crăci în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. (cf. fr. émonder, lat. emundare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
emondá vb., ind. prez. 3 sg. emondeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)