EMONDÓR, emondoare, s. n. Unealtă folosită la emondaj. – Din fr. émondoir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMONDÓR s.n. Unealtă folosită la emondaj. [Cf. fr. émondoir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMONDÓR s. n. unealtă pentru emondaj. (< fr. émondoir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
emondór s. n., pl. emondoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink