EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. – Din fr. émotif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EMOTÍV, -Ă adj. 1. Referitor la emoție, de emoție. 2. Ușor emoționabil; impresionabil. [< fr. émotif, it. emotivo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EMOTÍV, -Ă I. adj. referitor la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. II. adj., s. m. f. (om) care se emoționează ușor; impresionabil. (< fr. émotif, it. emotivo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EMOTÍV adj. 1. impresionabil, sensibil, simțitor. (Fire ~; om ~.) 2. v. afectiv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
emotív adj. m., pl. emotívi; f. sg. emotívă, pl. emotíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EMOTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de emoții; propriu emoțiilor; emoțional. Stare ~ă. 2) (despre persoane) Care poate fi emoționat cu ușurință; predispus la emoții; impresionabil. /<fr. émotif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink