ENCEFALOGRAFÍE, encefalografii, s. f. Metodă de cercetare radiografică a encefalului, folosită în diagnosticul unor boli nervoase; (concr.) radiografie a encefalului. – Din fr. encéphalographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ENCEFALOGRAFÍE s.f. (Med.) Metodă de explorare cu radioizotopi a encefalului. ♦ Radiografie a encefalului. ◊ Encefalografie gazoasă = encefalografie după introducerea de aer în canalul rahidian sau în ventriculele cerebrale. [Gen. -iei. / < fr. encéphalographie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ENCEFALOGRAFÍE s. f. radiografie a encefalului cu ajutorul unor substanțe radioopace. ♦ ~ gazoasă = pneumoencefalografie. (< fr. encéphalographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
encefalografíe s. f. (sil. -gra-), art. encefalografía, g.-d. art. encefalografíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ENCEFALOGRAFÍE ~i f. Radiografie a encefalului. /<fr. encéphalographie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink