ENCLÍTIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, făcând corp cu el și fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se așează la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. enclitique, lat. encliticus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ENCLÍTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care se leagă de un cuvânt precedent, făcând cu el o unitate și fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se așază la sfârșitul unui cuvânt. [Cf. fr. enclitique, lat. encliticus, gr. enklitikos – înclinat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ENCLÍTIC, -Ă adj. (despre cuvinte, articole hotărâte, sufixe, desinențe) care se atașează la un cuvânt precedent, cu care formează o unitate, lipsit de accent propriu. (< fr. enclitique, lat. encliticus, gr. enklitikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ENCLÍTIC adj. 1. v. hotărât. 2. v. postpus.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Enclitic ≠ proclitic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
enclític adj. m., pl. enclítici; f. sg. enclítică, pl. enclítice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ENCLÍTIC ~că (~ci, ~ce) (despre unități de limbă) Care se atașează la un cuvânt precedent, formând împreună cu acesta o unitate. Articol ~. [Sil. en-cli-] /<fr. enclitique, lat. encliticus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink