ENCOMIÓN, encomioane, s. n. (Grecism înv.) Cuvântare de laudă, elogiu. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. enkomion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ENCOMIÓN s.n. (Liv.) 1. Gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; elogiu. [Pron. -mi-on, var. encomiu s.n. / < it. encomio, cf. gr. enkomion – discurs].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ENCOMIÓN s. n. 1. gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; laudă publică și solemnă, discurs la sărbătorirea cuiva. 2. cântec de laudă adresat cuiva; panegiric, elogiu. (< gr. enkomion, discurs)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
encomión s. n. (sil. -mi-on), pl. encomioáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink