ENTITÁTE, entități, s. f. Conținut de sine stătător, existență determinată (ca întindere, importanță, valoare etc.). – Din fr. entité, lat. entitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ENTITÁTE s.f. Ceea ce constituie esența, existența unui lucru; conținut de sine stătător. [Cf. fr. entité, lat. entitas < ens, entis – existență].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ENTITÁTE s. f. 1. existență, realitate de sine stătătoare, delimitată. 2. (fil.) esența unui lucru, existentă independent de acesta. (< fr. entité, lat. entitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
entitáte s. f., g.-d. art. entității; pl. entități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ENTITÁTE ~ăți f. Existență delimitată ca întindere, importanță, valoare etc. /<fr. entité, lat. entitas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink