ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: -zi-asm] – Din fr. enthousiasme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ENTUZIÁSM n. Imbold lăuntric puternic care înlesnește realizarea unei acțiuni; exaltare; elan; avânt; înflăcărare; ardoare. [Sil. en-tu-zi-asm] /<fr. enthousiasme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ENTUZIÁSM s.n. Însuflețire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare; emoție extraordinară. [Pron. -zi-asm, pl. -me, -muri. / < fr. enthousiasme, it. entusiasmo, cf. gr. enthousiasmos – emoție puternică].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ENTUZIÁSM s. n. însuflețire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare. (< fr. enthousiasme, gr. enthousiasmos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ENTUZIÁSM s. ardoare, avânt, elan, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specific tinereții.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
entuziásm s. n. (sil. -zi-asm), pl. entuziásme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink