ENZÍMĂ, enzime, s. f. Compus organic de natură proteică, prezent în celule vii, care dirijează procesele de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, producând și păstrând energie; ferment. – Din fr. enzyme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ENZÍMĂ s.f. Substanță produsă de anumite celule vii care accelerează mersul reacțiilor chimice în celulă; ferment; diastază (1). [< fr. enzyme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ENZÍMĂ s. f. compus organic produs de anumite celule vii, care accelerează mersul reacțiilor chimice din celulă; ferment; diastază (1). (< fr. enzyme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ENZÍMĂ s. (BIOL.) biocatalizator, diastază, ferment, catalizator organic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
enzímă s. f., g.-d. art. enzímei; pl. enzíme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ENZÍMĂ ~e f. Substanță organică care înlesnește procesele metabolice din organismul plantelor și animalelor; ferment; diastază. /<fr. enzyme, germ. Enzyme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink