Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, s. n. î. S. n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocène.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EOCÉN n. Epoca a doua a perioadei paleogene, caracterizată prin anumite specii de numuliți, gasteropode, echinide și mamifere. /<fr. éocene
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EOCÉN s.n. Epoca (seria) mijlocie a paleogenului. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. e-o-. / < fr. eocène, cf. gr. eos – auroră, kainos – recent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, adj., s.n. (Din) epoca mijlocie a paleogenului. (din fr. éocène)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
eocén adj. m. (sil. e-o-), pl. eocéni; f. sg. eocénă, pl. eocéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
eocén s. n. (sil. e-o-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)