EPAGÓGIC, -Ă, epagogici, -ce, adj. (În filosofia lui Aristotel; despre silogisme) Inductiv. – Din fr. épagogique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPAGÓGIC, -Ă adj. (În filozofia lui Aristotel; despre silogisme) Inductiv. [< fr. épagogique, cf. gr. epagoge – inducție].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPAGÓGIC, -Ă adj. (la Aristotel; despre silogisme) inductiv. (< fr. épogogique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
epagógic adj. m., pl. epagógici; f. sg. epagógică, pl. epagógice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink