Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
EPICURIÁN, -Ă, epicurieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de epicurism, care aderă la epicurism; epicureic, epicureu. 2. S. m. și f. Adept al epicurismului; epicureu. ♦ (Fam.) Persoană care caută plăcerile alese, rafinate, spirituale; (depr.) persoană înclinată spre plăceri. [Pr.: -ri-an] – Din fr. épicurien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPICURIÁN, -Ă adj. Referitor la epicurism; epicureic. ◊ Școala epicuriană = epicurism. // s.m. și f. Adept al epicurismului; epicureu. ♦ Om înclinat spre plăceri, ahtiat după plăceri. [Pron. -ri-an, var. epicureian, -ă adj. / < cf. fr. épicurien].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPICURIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al epicurismului; epicureic, epicureu. ♦ școală ~ă = epicurism (1). II. s. m. f. (fam.) om înclinat spre plăceri; senzual. (< fr. épicurien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EPICURIÁN adj. (FILOZ.) epicureic. (Concepția ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
epicurián adj. m., s. m. (sil. -ri-an), pl. epicuriéni (sil. -ri-eni); f. sg. epicuriánă, pl. epicuriéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)