EPIGLÓTĂ, epiglote, s. f. Membrană fibrocartilaginoasă așezată în partea superioară a laringelui, care astupă glota în momentul înghițirii, pentru a împiedica pătrunderea alimentelor pe căile respiratorii. – Din fr. épiglotte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPIGLÓTĂ s.f. Membrană situată în partea superioară a laringelui, care acoperă glota, împiedicând astfel pătrunderea alimentelor în căile respiratorii. [< fr. épiglotte, cf. gr. epi – deasupra, glotta – limbă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPIGLÓTĂ s. f. membrană cartilaginoasă elastică, la partea superioară a laringelui, care acoperă glota, împiedicând pătrunderea alimentelor în căile respiratorii. (< fr. épiglotte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
epiglótă s. f. (sil. -glo-), pl. epiglóte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink