EPIGÓNIC, -Ă, epigonici, -ce, adj. Al epigonilor, caracteristic epigonismului. – Epigon + suf. -ic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPIGÓNIC, -Ă adj. De epigon (2) [în DN]. [Cf. it. epigonico].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPIGÓNIC, -Ă adj. de epigon (2). (< it. epigonico)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
epigónic adj. m., pl. epigónici; f. sg. epigónică, pl. epigónice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink