Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
EPILEPSÍE, epilepsii, s. f. Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații și de alte tulburări psihice; pedepsie, boala copiilor, ducă-se-pe-pustii. – Din fr. épilepsie, lat. epilepsia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPILEPSÍE s.f. Boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoțite de pierderea cunoștinței și a sensibilității; (pop.) boala copiilor. [Gen. -iei. / < fr. épilepsie, cf. gr. epilepsia – acces].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPILEPSÍE s. f. boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoțite de pierderea cunoștinței și a sensibilității, halucinații etc. (< fr. épilepsie, lat., gr. epilepsia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EPILEPSÍE s. (MED.) (înv. și pop.) nevoie, (pop.) năbădăi, (pl.), pedepsie, poceală, răutate, stropșeală, boala-copiilor, boală-rea, ceas-rău, ducă-se-pe-pustii, răul-copiilor, (înv. și reg.) stropșire, stropșitură, (reg.) aboală, apucat, pricină, alte-alea, (prin Transilv.) agâmbală, (prin Munt.) malaonie, (prin sudul Transilv.) supărare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
epilepsíe (epilepsíi), s. f. – Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente. Gr. ἐπιληψία (sec. XVIII, Cf. Gáldi 181), și modern din fr. épilepsie.Der. epileptic, adj.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
epilepsíe s. f., art. epilepsía, g.-d. art. epilepsíei; pl. epilepsíi, art. epilepsíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EPILEPSÍE ~i f. Boală a sistemului nervos central care se manifestă prin crize convulsive și prin pierderea cunoștinței. [G.-D. epilepsiei] /<fr. épilepsie, lat. epilepsia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)