EPISCOPÍE, episcopii, s. f. Teritoriu asupra căruia se extinde autoritatea unui episcop1; eparhie. ◊ Reședința episcopului; episcopat. – Din ngr. episkopía.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPISCOPÍE s.f. Proiectare a obiectelor opace cu ajutorul episcopului. [Gen. -iei. / < fr. épiscopie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPISCOPÍE s. f. proiectare a obiectelor opace cu ajutorul episcopului. (< fr. épiscopie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EPISCOPÍE s. (BIS.) dieceză, eparhie, episcopat, (înv.) vlădicie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
episcopíe s. f., art. episcopía, g.-d. art. episcopíei; pl. episcopíi, art. episcopíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EPISCOPÍE ~i f. 1) Funcție de episcop; episcopat. 2) Perioada de timp în care un episcop își deține funcția. 3) Diviziune administrativă bisericească condusă de un episcop; eparhie. 4) Sediul episcopului. [G.-D. episcopiei] /<ngr. episkopía
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink