EPISILOGÍSM, episilogisme, s. n. Silogism dintr-o serie de silogisme, care are ca premisă concluzia silogismului anterior. – Din fr. épisyllogisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPISILOGÍSM s.n. Silogism dintr-un polisilogism care are ca una din premise concluzia silogismului anterior (prosilogism). [Pl. -me, -muri. / cf. épisyllogisme < gr. epi – deasupra, syllogismos – silogism].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPISILOGÍSM s. n. silogism dintr-un polisilogism care are ca premisă concluzia silogismului anterior (prosilogism). (< fr. épisyllogisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
episilogísm s. n., pl. episilogísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink