EPÍSTOLĂ, epistole, s. f. 1. (Rar) Scrisoare. 2. Specie literară în versuri aparținând poeziei didactice, în care se tratează un subiect filozofic, moral, artistic etc. sub formă de scrisoare. – Din lat. epistola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPÍSTOLĂ s.f. 1. Scrisoare. 2. (Lit.) Specie de poezie lirică cu caracter filozofic, moral etc., scrisă în forma unei scrisori. [< lat. epistola – scrisoare, cf. gr. epistole < epistellein – a trimite știri].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPÍSTOLĂ s. f. 1. scrisoare. 2. poezie lirică cu caracter filozofic, moral etc. sub formă de scrisoare. (< lat. epistola)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EPÍSTOLĂ s. 1. v. scrisoare. 2. (LIT.) scrisoare. (O ~ de Gr. Alexandrescu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
epístolă (epístole), s. f. – Scrisoare. – Var. (pop.) epistolie. Ngr. ἐπιστολή (sec. XVII). – Der. epistolar, adj.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
epístolă s. f., g.-d. art. epístolei; pl. epístole
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EPÍSTOLĂ ~e f. 1) Comunicare în scris, transmisă cuiva (de obicei, prin poștă); scrisoare; răvaș. 2) Specie literară în care se tratează un subiect filozofic, moral, artistic sub formă de scrisoare. [G.-D. epistolei] /<lat. epistola
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink