EPISTRÓFĂ, epistrofe, s. f. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze; epiforă. – Din fr. épistrophe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPISTRÓFĂ s.f. 1. (Ret.) Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze; epiforă (2) [în DN]. 2. Fel de întoarcere folosit în tactica militară a grecilor. [< fr. épistrofe, gr. epistrophe < epistrephein – a întoarce].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPISTRÓFĂ s. f. 1. fel de întoarcere folosit în tactica militară a grecilor. 2. repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze; epiforă (2). (< fr. épistrophe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
epistrófă s. f. (sil. mf. -stro-) → strofă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink