EPURATÍV, -Ă, epurativi, -e, adj. Capabil să curețe; purificator. – Din fr. épuratif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPURATÍV, -Ă adj. De natură a epura, purificator. [< fr. épuratif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPURATÍV, -Ă adj. de natură a epura, purificator. (< fr. épuratif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
epuratív adj. m., pl. epuratívi; f. sg. epuratívă, pl. epuratíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink