Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ERÉTE, ereți, s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt și foarte încovoiat și cu câte un disc de pene pe părțile laterale ale capului (Circus); pasăre din acest gen. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ERÉTE s. (ORNIT.) 1. (Circus) (reg.) gaie, (Olt. și Transilv.) uligaie. 2. v. uliu. 3. (Astur palumba-rius) uliu, (reg.) cobăț, găinar, hărău, porumbar. 4. (Falco subbuteo subbuteo) (reg.) șoim de vară, șoimul ciocârliilor, șoimul rândunelelor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
eréte (eréți), s. m. – Pasăre răpitoare asemănătoare cu uliul (Falco subbuteo). – Var. harete, (înv.) hăreț, herete, harete, hereu, hărău. Probabil de la arete „berbec de prăsilă”, datorită modului său de a se repezi să împungă (Scriban). Mai puțin probabilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 488, din gr. ἱεράϰιος, prin intermediul unei var. ionice *ἱερήϰιος (după Pascu, Suf., 39, din ngr. γεράϰι, cf. mr. g’iraz. După DAR, din mag. harács „varietate de vultur”).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
eréte s. m., pl. eréți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ERÉTE ~ți m. Pasăre sedentară răpitoare de talie medie, cu cioc scurt și coroiat, cu gheare lungi și aripi late; uliu. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)