ERÉTIC, -Ă, eretici, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Adept, susținător, propovăduitor al unei erezii. – Din sl. eretikŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ERÉTIC, -Ă adj. Referitor la o erezie, cu caracter de erezie. // s.m. și f. Adept, propovăduitor al unei erezii. [Cf. fr. hérétique, it. eretico, gr. hairetikos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ERÉTIC s., adj. (BIS.) schismatic, (pop.) necredincios, păgân, (înv. și reg.) spurcat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
erétic s. m., pl. erétici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ERÉTIC1 ~că (~ci, ~ce) Care propovăduiește sau susține o erezie. /<fr. hérétique, lat. haeretikos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ERÉTIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al unei erezii. /<fr. hérétique, lat. haeretikos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink