ERGONOMÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de muncă în vederea realizării unei adaptări optime a omului la acestea. – Din fr. ergonomie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ERGONOMÍE f. Disciplină care studiază relațiile dintre om, mașină și mediul de muncă. [G.-D. ergonomiei] /<fr. ergonomie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ERGONOMÍE s.f. Disciplină care studiază condițiile și metodele de muncă în scopul îmbunătățirii posibilităților de a folosi mașina. [Gen. -iei. / < fr. ergonomie, cf. gr. ergon – lucru, nomos – normă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ERGONOMÍE s. f. știință care studiază relațiile dintre om, mașină și mediul de muncă. (< fr. ergonomie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ergonomíe s. f., art. ergonomía, g.-d. ergonomíi, art. ergonomíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink