ERGOTÍSM1 s. n. (Livr.) Manie de a șicana, de a sâcâi, de a agasa. – Din fr. ergotisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ERGOTÍSM2 s. n. Boală provocată de consumarea cerealelor atacate de cornul-secarei; intoxicație cu ergotină. – Din fr. ergotisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ERGOTÍSM1 s.n. (Franțuzism) Manie de a sâcâi, de a șicana. [< fr. ergotisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ERGOTÍSM2 s.n. Intoxicație cu ergotină. [< fr. ergotisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ERGOTÍSM1 s. n. manie de a sâcâi, de a șicana. (< fr. ergotisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ERGOTÍSM2 s. n. intoxicație gravă cu ergotină. (< fr. ergotisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ergotísm (manie, boală) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink