ERITROCÍT, eritrocite, s. n. (Anat.) Hematie. – Din fr. érythrocyte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ERITROCÍT s.n. (Biol.) Globulă roșie fără nucleu; hematie. [Pl. -te. / < fr. érythrocyte, cf. gr. erythros – roșu, kytos – celulă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ERITROCÍT s. n. hematie. (< fr. érythrocyte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ERITROCÍT s. v. hematie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
eritrocít s. n. (sil. -tro-), pl. eritrocíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ERITROCÍT ~e n. Celulă sangvină de culoare roșie, care transportă oxigenul și bioxidul de carbon în organism; globulă roșie; hematie. /<fr. érythrocyte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink