ERÓDIU, erodii, s. m. (Ornit.) Egretă. – Din sl. erodii.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
eródiu (eródii), s. m. – Bîtlan (Ardea alba). – Var. irodiu, irodion. Ngr. ἠροδιός, cf. sl. erodij (sec. XVII).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
eródiu s. m. [-diu pron. -diu], art. eródiul; pl. eródii, art. eródiii (sil. -di-ii)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ERODIU ÁLB s. v. egretă, stârc alb.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ERODIU MÁRE s. v. egretă, stârc alb.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink