Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: erupe (verb) , erupere (substantiv feminin)   
ERÚPERE, eruperi, s. f. Acțiunea de a erupe și rezultatul ei. – V. erupe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ERÚPERE s.f. Acțiunea de a erupe și rezultatul ei. [< erupe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
erúpere s. f., g.-d. art. erúperii; pl. erúperi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ERÚPE, pers. 3 erúpe, vb. III. Intranz. (Despe lavă, magmă, petrol) A face erupție, a ieși afară, a se revărsa cu putere; a țâșni; a izbucni. ♦ (Despre vulcani) A azvârli cu putere afară lava; (despre sonde) a azvârli cu putere afară țițeiul. 2. (Despre pete, bășicuțe, etc. caracteristice unor boli) A apărea, a se forma. – Din lat. erumpere (după rupe).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ERÚPE pers. 3 erúpe intranz. 1) (despre lavă, magmă, petrol, gaze) A ieși cu putere printr-o deschizătură îngustă; a țâșni, a răbufni; a izbucni. 2) (despre vulcani) A produce erupție. 3) (despre sonde) A azvârli cu putere țițeiul afară. 4) (despre pete, bășicuțe etc.) A se forma în număr mare pe piele. /<lat. erumpere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ERÚPE vb. III. intr. A țâșni, a izbucni; (despre vulcani, sonde) a fi în erupție. [P.i. erúp, 3 -pe. / < lat. erumpere, după rupe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ERÚPE vt. intr. (despre magmă, petrol etc.) a face erupție; a țâșni, a izbucni. 2. (despre pete, bășicuțe pe piele, caracteristice unor boli) a apărea. (după lat. erumpere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ERÚPE vb. 1. a irupe, a izbucni, a năvăli, a răbufni, a țâșni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. și Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a bușni, (Transilv. și Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pământ.) 2. (MED.) (înv.) a se prozări. (Bășicuțe care ~ pe față.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
erúpe (erúp, erúpt), vb. – A face erupție, a ieși afară, a izbucni. Lat. erumpere (sec. XIX), conjugat ca rupe.Der. (din fr.) eruptiv, adj.; erupți(un)e, s. f.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
erúpe (a face erupție) vb., ind. prez. 3 sg. erúpe; conj. prez. 3 sg. și pl. erúpă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)