Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: escorta (verb tranzitiv) , escortă (substantiv feminin)   
ESCÓRTĂ, escorte, s. f. 1. Pază alcătuită din oameni înarmați care însoțesc pe deținuți pentru a-i împiedica să fugă; oamenii care alcătuiesc această pază. 2. Grup de oameni care însoțesc pe înalții demnitari pentru a-i păzi sau pentru a le fi de folos. 3. Grup de nave sau de avioane militare care însoțesc (în timp de pace) o navă sau un avion în care călătoresc persoane oficiale importante sau (în timp de război) vapoarele, avioanele etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ESCÓRTĂ s.f. 1. Grup de oameni înarmați, trupă înarmată care însoțește pe cineva pentru a-l proteja sau pentru a-l supraveghea; suita unui demnitar, a unui suveran. 2. Formație de nave sau de avioane de luptă care însoțesc (în timp de război) nave comerciale pentru a le proteja. [< fr. escorte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ESCÓRTĂ s. f. 1. grup de oameni înarmați, trupă care însoțește pe cineva pentru a-l proteja sau supraveghea; suita unui demnitar. 2. formație de (aero)nave de luptă care însoțește un convoi de nave comerciale, pentru a le proteja împotriva inamicului. (< fr. escorte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ESCÓRTĂ s. (MIL.) (astăzi rar) strajă, (Transilv.) șupă. (Îl duce sub ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
escórtă s. f., g.-d. art. escórtei; pl. escórte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ESCORTÁ, escortez, vb. I. Tranz. 1. A însoți un deținut pentru a-l împiedica să fugă. 2. A însoți o persoană care deține un post înalt pentru a o păzi sau pentru a-i fi de folos. 3. (Despre nave sau avioane) A însoți (în timp de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ESCORTÁ ~éz tranz. 1) (persoane oficiale) A duce sub escortă; a acompania pentru a face onoare sau pentru a asigura securitatea în timpul deplasării; a însoți. 2) (deținuți) A ține sub escortă; a avea în pază pentru a împiedica să fugă. ~ un arestat. 3) (nave comerciale sau de transport) A proteja de atacul inamicului. /<fr. escorter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ESCÓRTĂ ~e f. 1) Grup de oameni înarmați care însoțesc un deținut, păzindu-l să nu evadeze. 2) Grup de persoane care însoțesc un demnitar sau o ceremonie; cortegiu; convoi; suită; alai. 3) Grup de nave sau avioane militare care escortează nave comerciale de transport sau de pasageri. [G.-D. escortei] /<fr. escorte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ESCORTÁ vb. I. tr. A însoți (mai ales o persoană importantă) pentru pază, pentru apărare etc. ♦ A însoți un deținut pentru a-l păzi. ♦ (Despre nave, avioane militare) A însoți nave comerciale (pentru a le proteja). [< fr. escorter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ESCORTÁ vb. tr. 1. a însoți, a păzi cu escortă. 2. (fam.) a însoți, a întovărăși. (< fr. escorter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ESCORTÁ vb. a însoți. (A ~ un deținut.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
escortá vb., ind. prez. 1 sg. escortéz, 3 sg. și pl. escorteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)