Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: escroca (verb tranzitiv) , escrocare (substantiv feminin)   
ESCROCÁRE, escrocări, s. f. Acțiunea de a escroca și rezultatul ei. – V. escroca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ESCROCÁRE s. înșelare, pungășire, (fam.) potlo-gărire. (~ unei persoane.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
escrocáre s. f., g.-d. art. escrocării; pl. escrocări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ESCROCÁ, escrochez, vb. I. Tranz. A obține, a dobândi prin mijloace frauduloase bunuri străine, a înșela; a săvârși o escrocherie. – Din fr. escroquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ESCROCÁ ~chéz tranz. A înșela printr-o escrocherie; a păgubi prin manopere frauduloase. /<fr. escroquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ESCROCÁ vb. I. tr. A înșela, a fura prin șiretlicuri, fraude, manopere frauduloase etc. [P.i. 3,6 -chează. / cf. fr. escroquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ESCROCÁ vb. tr. a săvârși o escrocherie, a înșela. (< fr. escroquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ESCROCÁ vb. a înșela, a pungăși, (Mold.) a șufări, (fam.) a coțcări, a potlogări, a șmecheri. (De ce m-ai ~?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
escrocá vb., ind. prez. 1 sg. escrochéz, 3 sg. și pl. escrocheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)