ESENȚIALITÁTE s. f. (Livr.) Parte esențială; caracter esențial. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. essentialité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ESENȚIALITÁTE s.f. (Rar) Parte esențială, caracter esențial. [Pron. -ți-a-. / cf. it. essenzialità].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ESENȚIALITÁTE s. f. natura internă, profundă, permanentă a lucrurilor. ◊ caracter esențial. (< fr. essentialité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ESENȚIALITÁTE s. (rar) substanțialitate. (~ unui fenomen.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
esențialitáte s. f., g.-d. art. esențialității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink