Dex eseu

ESÉU, eseuri, s. n. 1. Studiu de proporÈ›ii restrânse asupra unor teme filozofice, literare sau È™tiinÈ›ifice, compus cu mijloace originale, fără pretenÈ›ia de a epuiza problema. 2. (Sport; la rugbi) ÃŽncercare. 3. Probă preliminară de mărci poÈ™tale pe hârtie È™i în culori diferite în vederea alegerii prototipului definitiv al întregului tiraj. – Din fr. essai.

ESÉU s.n. 1. Studiu de proporÈ›ii reduse, în care autorul atacă probleme de ordin filozofic, literar, È™tiinÈ›ific etc., expunând un punct de vedere personal, fără a epuiza subiectul. 2. ÃŽncercare; probă. ♦ (Filat.) Probă preliminară de mărci poÈ™tale pe hârtie È™i în culori diferite, din care se alege cea care va rămâne prototipul definitiv al întregului tiraj. 3. (La rugbi) AÈ™ezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor. [Pl. -uri. / < fr. essai].

ESÉU s. n. 1. studiu de proporÈ›ii reduse asupra unor probleme filozofice, literare, È™tiinÈ›ifice etc., care expune un punct de vedere personal, fără intenÈ›ia de a epuiza subiectul. 2. încercare; probă. ◊ probă preliminară de mărci poÈ™tale pe hârtie È™i în culori diferite, din care se alege cea care va rămâne prototipul definitiv al întregului tiraj. 3. (sport) încercare. ◊ (rugbi) aÈ™ezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor. (< fr. essai)

ESÉU s. (SPORT; la rugbi) încercare. (A marcat un ~.)

eséu s. n., art. eséul; pl. eséuri

ESÉU ~ri n. Lucrare literară, filozofică sau științifică în proză, care tratează un subiect fără a-l epuiza. /<fr. essai