Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ETEROGÉN, -Ă, eterogeni, -e, adj. 1. (Despre elementele unui întreg) Diferit, felurit, deosebit; (despre un întreg) compus din elemente diferite. ♦ Cu origine sau proveniență deosebită. 2. (Înv.; în sintagma) Substantiv eterogen = substantiv neutru. – Din fr. hétérogène.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ETEROGÉN, -Ă adj. De natură sau de origine diferită. [Var. heterogen, -ă adj. / < fr. hétérogène, cf. gr. heteros – altul, genos – gen, fel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ETEROGÉN, -Ă adj. compus din elemente de natură, de origine diferită. (< fr. hétérogène)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ETEROGÉN adj. v. amestecat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ETEROGÉN s., adj. v. neutru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Eterogen ≠ omogen
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
eterogén adj. m., pl. eterogéni; f. sg. eterogénă, pl. eterogéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ETEROGÉN ~ă (~i, ~e) 1) Care este de natură sau de origine diferită; felurit; divers. 2) Care constă din elemente de natură sau de origine diferită; pestriț; amestecat. 3) lingv. (despre nume) Care are forme diferite de gen la singular și la plural. /<fr. hétérogene
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)