ETEROGENÉZĂ s.f. 1. (Biol.) Anomalie organică; eterogenie. 2. Teorie idealistă care consideră schimbările suferite de organisme ca fiind cu totul independente de mediul extern, cauzele acestor schimbări rămânând cu totul de neînțeles. [Var. heterogeneză s.f. / < fr. hétérogenèse, cf. gr. heteros – altul, genesis – naștere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
eterogenéză s. f., g.-d. art. eterogenézei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink