ETNOBOTÁNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu culegerea de denumiri populare ale plantelor. ♦ Nomenclatura populară botanică. [Cf. gr. ethnos – popor, botane – plantă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
etnobotánică s. f., g.-d. art. etnobotánicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ETNOBOTÁNIC, -Ă, etnobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Studiu al denumirilor populare ale plantelor. 2. Adj. De etnobotanică (1), referitor la etnobotanică (1). – Din fr. ethnobotanique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ETNOBOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la etnobotanică. [Cf. it. etnobotanico].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ETNOBOTÁNIC, -Ă I. adj. referitor la etnobotanică. II. s. f. ramură a etnobiologiei care studiază relațiile reciproce dintre om și mediul vegetal. (< fr. ethnobotanique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
etnobotánic adj. m., pl. etnobotánici; f. sg. etnobotánică, pl. etnobotánice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink