EUDEMONÍSM s. n. Concepție etică și principiu care pune la baza moralei năzuința spre fericire. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémonisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EUDEMONÍSM n. Curent etic care consideră fericirea scopul suprem al vieții omenești. /<fr. eudémonisme, lat. eudaemonismus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EUDEMONÍSM s.n. 1. Concepție, teorie morală fundată pe principiul că fericirea este binele suprem. 2. (Liv.) Năzuință a omului spre fericire. [Pron. e-u-. / < fr. eudémonisme, cf. gr. eudaimonia – fericire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EUDEMONÍSM s. n. concepție etică care urmărește năzuința omului spre fericire. (< fr. eudémonisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
eudemonísm s. n. (sil. e-u-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink