EUHEMERÍSM s. n. Doctrina lui Euhemeros (sec. IV-III î.Hr.), potrivit căreia zeii nu sunt decât oameni de seamă divinizați. [Pr.: e-u-. – Var.: evhemerísm s. n.] – Din fr. évhémérisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EUHEMERÍSM s. n. doctrina lui Euhemeros, potrivit căreia divinitățile nu sunt decât o creație a spiritului uman, oameni divinizați. (< fr. évhémérisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
euhemerísm s. n. (sil. e-u-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink